Articole care merită citite
În atenția conducătorilor auto din Municipiul Câmpia Turzii

În atenția conducătorilor auto din Municipiul Câmpia Turzii

access_time 23 octombrie 2018

Vă reamintim că începând de marți, 23 octombrie 2018, ora 00:00, pe strada Piața Mihai Viteazu din Municipiu va fi

SC Turdeana caută șofer

SC Turdeana caută șofer

access_time 30 martie 2017

S.C. TURDEANA S.A Turda angajeaza SOFER pentru autoturisme si camioane. Asteptam C.V-urile la sediul societatii din Turda, str. 22 Decembrie

Situația Salinei Turda: ”Nemeș a lucrat împotriva intereselor acționarului”

Situația Salinei Turda: ”Nemeș a lucrat împotriva intereselor acționarului”

access_time 23 decembrie 2013

Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes;

Adevărul relativ și absolut

Adevărul relativ și absolut

Adevărul relativ și absolut

access_time 25 august 2014 chat_bubble_outline 0 comentarii

Ca să putem accepta necondiţionat ceea ce suntem noi, ce sunt ceilalţi, ce este viaţa, e necesar să manifestăm toleranţă pentru ambiguitate epistemică. Aşadar să acceptăm adevărul relativ despre ceea ce credeam că poate fi adevăr absolut în cunoaştere…

Adesea adevărul dorit de noi: căutat, cercetat, sperat, susţinut, general valabil, absolut, nu este altceva decât manifestarea dorinţei noastre de a controla realitatea pe care o trăim.

Este evident că noi nu trăim într-o lume iluzorie, că realitatea nu se manifestă oricum, ci în relaţia cu noi ca indivizi, dar ea există şi independent de această relaţionare. Aşadar dacă ceea ce este real pentru noi este valabil şi pentru alţii, poate fi obiectiv şi poate fi susţinut şi de alte date relevante ale realităţii. Dar dacă adevărul meu nu poate fi şi al altuia, îmi aparţine doar mie, fiind contrazis de date  relevante, e un adevăr ce nu accept să îl discut, dar îl consider absolut, poate un adevăr iluzoriu.

Fiecare dintre noi prelucrăm informaţia pe care o accesăm (evenimente, discuţii, gânduri etc.) prin propriul nostru sistem de convingeri, credinţe personale, construite de-a lungul dezvoltării noastre. Acest fapt conduce adesea la concluzii diferite, la persoane diferite, uzând de aceleaşi date. Dacă mai punem în calcul anumite standarde personale, aşteptări sau exigenţe, vom descoperi că adevărurile noastre şi adevărurile celorlalţi sunt situate adesea la anumite distanţe. Şi atunci, care este adevărul în condiţia în care conştiinţa noastră este doar: “o interfaţă subiectivă între noi şi realitate” (Tor Norretranderes)?

Adevărul pare a fi o alegere, care se mulează pe ceea ce aşteptăm sau de care avem nevoie. Adesea nu mergem mai departe să verificăm concluziile la care am ajuns, să le testăm, să le privim la “rece”. Mintea vede ce vrea să vadă, selectând preferenţial doar ceea ce este adecvat unor scenarii construite de noi în timp, sub forma unor scheme cognitive.

Adevărurile absolute sunt mituri, iar acceptarea ideii acesteia, pe lângă faptul că ne ajută să tolerăm şi adevărul celorlalţi, ne conduce spre înţelegerea propriilor limite. Oricât de inteligenţi, experimentaţi sau implicaţi am fi, este extreme de puţin la scară globală pentru a ne considera cei care “ştim” negreşit adevărul.

A impune adevărul nostru, este o neînţelegere faţă de ceilalţi, dar şi faţă de ceea ce trăim noi. A judeca alţi oameni raportându-ne  la experienţe personale, poate fi considerată chiar o eroare logică. Aceste tendinţe derivă din credinţa că experinţele personale sunt lecţiile cele mai pline de sens, că rezolvarea unor probleme a condus la selectarea soluţiei unice, absolute.

Cei care cred că deţin adevăruri absolute sunt cei care consideră că ei, ceilalţi şi viaţa lor trebuie cu necesitate să corespundă propriilor dorinţe, exigenţe şi aşteptări. Respectă greu părearea celorlaţi, opiniile diferite, abordarea problemelor în termeni de alternative de soluţii.

Putem vorbi de gândire absolutistă, un tipar care generează multă suferinţă şi inadecvare socială: furie, frustrare, sentimentul de a fi neînţeles, impresia de obstrucţionare a planurilor, tendinţa de a fi dominator, de a colabora cu dificultate.

Aceştia manifestă adesea valori reduse de empatie, nu au puterea de a respecta o idee  diferită, considerând orice contraargument un atac la persoană.

În căutarea adevărului descoperim că flexibilitatea, acceptarea diversităţii opiniilor, testarea realităţii, pot deveni o sursă de echilibru.

 

Cerasela LIBEG

Psiholog clinician și psihoterapeut

Telefon programări: 0745621459

 

 

 

 

Comentarii Facebook