Articole care merită citite
Teatrului Telaio  pune în scenă la Cluj două piese pentru copii, altfel

Teatrului Telaio pune în scenă la Cluj două piese pentru copii, altfel

access_time 7 februarie 2015

     Teatrul Telalio din  Italia pune în scenă două producţii inedite pentru copii, la Casa de Cultură din Cluj

Amendă record pentru societatea care a deversat cianurile în Arieș!

Amendă record pentru societatea care a deversat cianurile în Arieș!

access_time 11 aprilie 2017

Garda de Mediu Alba a amendat luni compania „Cupru Min” SA Abrud cu 100.000 de lei, în urma poluării accidentale

Ordinea şi siguranţa comunităţii, prioritate a poliţiştilor clujeni

Ordinea şi siguranţa comunităţii, prioritate a poliţiştilor clujeni

access_time 24 august 2015

Ordinea şi siguranţa comunităţii reprezintă o prioritate pentru poliţiştii clujeni, care acţionează zilnic pe raza judeţului pentru prevenirea şi combaterea

Drumul spre sine

Drumul spre sine

Drumul spre sine

access_time 27 octombrie 2014 chat_bubble_outline 0 comentarii

Există experienţe, momente de viaţă, clipe în care conştiinţa noastră ne face atenţi la ceea ce suntem. Uneori întâlnim oameni pe care îi invităm în viaţa noastră şi aceştia vin spre noi cercetându-ne ca pe un tărâm străin, alteori pierdem sau renunţăm la alţi oameni pentru a ne regăsi în singurătate.

Iubirea, ura, dezamăgirea sau speranţa, alături de interpretarea experienţelor trăite, pot deveni facilitatori ai acestor momente sublime, de căutare a sinelui, pentru că toată viaţa călătorim fiind puţin străini sau neştiutori faţă de ceea ce suntem noi înşine, cu adevărat, iar ceea ce simţim acut ne poate îndruma spre a zări fărâme din această imagine, despre care adesea vorbesc alţii, cu sentimentul nevoii de cunoaştere a ceea ce vom putea fi şi în continuare. Perspectiva nu poate fi obiectivă, cum dorim, cel mai adesea,  deoarece suntem fie prea îngăduitori, fie prea aspri faţă de noi, dar exerciţiul în sine, de analiză şi asumare este cât se poate de necesar şi seducător.

Aşadar cunoaşterea de sine e relativă. Sinele  cuprinde cognoscibil si incognoscibil. Deoarec, practice, exista fenomene ale constiinţei şi fenomene ale inconştientului, sinele ca totalitate psihică are atât un aspect constient, cât şi unul inconştient.

În psihologia cognitivă sinele este conceput ca structură a cunoaşterii, ca un corp al informaţiilor polarizate evaluativ. Sinele este foarte bine organizat, el este un sistem de cunoştinţe despre ceea ce este eu-l, care ne ajută să recunoaştem, să interpretăm ceea ce suntem şi ceea ce este important pentru noi. Aşadar sinele este şi el un ghid, construit activ în cursul vieţii, având o imagine care ne influenţează mereu în ceea ce facem.

Sinele este considerat ca schemă cognitivă, o structură generală de cunoştinţe activate simultan, corespunzând unei situaţii complexe. Ea, schema, favorizează apoi procesarea selectivă a informaţiilor

Cunoşterea de sine e dificilă şi adesea înşelătoare. Se acumuleaza cunostinte despre noi înşine, pe care le organizeazăm în structuri, pornind de la observaţie, introspectare, comparaţii sociale şi feed-back-ul oferit de ceilalţi. Dar realitatea poate excede aceste informaţii, fiind mai complexă!

Stabilitatea conceptului de sine este nesigură. Din anii 70 a apărut viziunea privind dinamica conceptului de sine. Putem vorbi de stabilitatea unor aspecte, dar şi de fluiditatea altora. Nucleul de reprezentare a sinelui este stabil, este vorba de un set de cunoştinţe bine elaborate. Dar există şi o structură temporară, infuenţată de evenimentele de viaţă, dispoziţii, cerinţe, aşteptări, derivată din combinaţii neaşteptate de interpretări conjuncturale etc. Sunt momente când apar variaţii ale conceptului de sine, în funcţie de accesibilitatea diferitelor informaţii din memorie.

Aşadar nucleul sinelui e stabil, iar conceptele provizorii sunt relative.

În construcţia sinelui un rol important îl are şi memoria autobiografică, cea care reconstruieşte constant informaţiile, reamintind trecutul într-un mod actualizat (!), această distorsiune egocentrică ducând frecvent la supraestimarea rolului personal, deformând conceptul de sine (Greenwald, 1980: „rememoram trecutul ca pe o piesă de teatru în care propria persoană a fost actorul principal”).

Cunoaşterea de sine este o provocare şi probabil o imposibilitate. Sinele pare mai mult o idee filozofică, în măsura în care nu îţi poate enunţa suficient propria existenţă. El nu are, practice, decât semnificaţia unei ipoteze.

Dar ceea ce ne surprinde, incită şi atrage este mereu drumul spre sine!

 

Cerasela LIBEG

Psiholog clinician și psihoterapeut

Telefon programări: 0745621459

Comentarii Facebook