Articole care merită citite
De despărţire

De despărţire

access_time 16 februarie 2015

Motto: Chiar dacă îţi va fi dor, mergi mai departe, nu te bloca într-un moment care a devenit deja o

Lucrările pot continua la autostrada Sebeș-Turda

Lucrările pot continua la autostrada Sebeș-Turda

access_time 29 iunie 2016

  Dan Costescu, ministrul Transporturilor, a semnat ordinul pentru menținerea construcțiilor, act care stă la baza emiterii autorizației de construire

Cornel Vana va expune la Cazinoul din Sinaia

Cornel Vana va expune la Cazinoul din Sinaia

access_time 19 iulie 2014

    Pictorul turdean Cornel Vana va expune la Galeria regală “Regele Ferdinand” din incinta Cazinoului din Sinaia. Vernisajul va

Între dulce și amar…

Între dulce și amar…

Între dulce și amar…

access_time 14 octombrie 2014 chat_bubble_outline 0 comentarii

Între noi şi realitate, iluzia adevărului. Adevărul dinafară şi cel din noi, din gândurile şi sentimentele noastre, din ceea ce se întâmplă şi din ceea ce ne dorim, nu este decât o interpretare a evenimentelor, senzaţiilor sau a unor idei, influenţată de ceea ce sistemul nostru cognitiv este programat sau pregătit să înţeleagă.

Sensul lucrurilor, când nu poate fi desprins printr-un demers logic, poate fi inventat în scopul de a conferi coerenţă, îmbogăţind sigur ceea ce este incomplet. Dar preţul este distorsionarea realităţii, producând o iluzie.

Termenul italian “illudere”, semnifică înşelăciune. Aşadar, creierul ne înseală uneori determinând iluzii, iar noi acceptăm aceasta. Subiecte diverse, ca viata şi moartea, iubirea, sau împlinirea, sunt hrănite astfel. Şi aşa devenim mai fericiţi pe moment, sfera de confort este mai mare, starea de bine mai evidentă.  Amăgirea de moment va duce însă la dezamăgirea definitivă.

Trăim în realitate, dar cu capul în nori, atribuind semnificaţii unor elemente întâmplătoare, care nu au nici o legătură unele cu altele. Credem că iubim ceva, dar acel ceva este uneori mai mult imaginar decât real.

Pierderea este că nu trăim ancoraţi într-o realitate, care adesea este mai complexă decât fantezia cea mai incitantă!

O adevărată provocare este, de exemplu,  să ne cunoaştem destul de bine pe noi înşine, aşa cum suntem, fără distorsionări de date, să îl cunoaştem pe cel din faţa noastră fără a fi influenţaţi doar de impresii conjuncturale, de manifestări atipici, de întâmplări accidentale, într-un mod care să biaseze tot ceea ce era valabil până la acea dată, anulând totul, dar fiind îndeajuns de atenţi, totuşi, la importanţa relevatorie a acestor manifestări noi.

Imaginaţia binefăcătoare este aceea care dă un plus realităţii trăite prin reconfigurarea ei, prin construirea de noi sensuri pornind de la datele noi integrate celor deja existente. Reinventăm relaţii pornind de la noi baze, de exemplu trecem de la prietenie la iubire, descoperind că se poate  accesa alt nivel.

Ceea ce ne poate încurca din acest plan interuman este ea, iluzia, insinuându-se subtil în mintea noastră şi modificând aspectele realităţii, ca şi când toate s-ar muta într-o oglindă halucinantă, ducându-ne uneori pe piste false. Cauza este existenţa în mintea noastră a unor credinţe iraţionale care vor modifica realitatea obiectivă.

În relaţiile dintre noi iluzia poate crea, de exemplu, apariţia ideii de partener ideal, denaturând esenţa umană a oricăruia, în care sunt neapărat şi neajunsuri. Ne imaginăm că doar ceilalţi ne pot face fericiţi, deşi rolul lor pe pământ nu poate fi pe termen lung acela.

Credem că doar cu alţii putem să ne împlinim, deşi chiar condiţia de a fi unic, irepetabil ne obligă la trăirea particulară, nuanţată, de unul singur, a tuturor gândurilor, senzaţiilor, emoţiilor. Simpla lor împărtăşire nu este egală cu trăirea comună a acestora.

Nimeni din lume nu se poate contopi total şi permanent cu noi, iar iluzia că cineva ar putea face aceasta este doar expresia fricii de a căuta, evada din obişnuit, făcând eforturi, sacrificii sau creând un sistem propriu, onest de a admite că viaţa este plină de provocări şi farmec, plină de oportunităţi şi daruri pe care le putem folosi pentru fericirea noastră.

Singura condiţie este admiterea imperfecţiunilor, înţelegerea diversităţii, a complexităţii şi renunţarea la frica de a ne lansa în proiecte de risc, de încercare, în căutarea unei fericiri care nu va fi deloc iluzorie.

 

 

Cerasela LIBEG

Psiholog clinician și psihoterapeut

Telefon programări: 0745621459

Comentarii Facebook