Articole care merită citite
Primarul Turzii : Reacţie fără precedent la iniţiativele mediatice ale viceprimarului Lucian Nemeş

Primarul Turzii : Reacţie fără precedent la iniţiativele mediatice ale viceprimarului Lucian Nemeş

access_time 5 august 2013

 Primarul Municipiului Turda a adresat astăzi la orele 14. 50 o scrisoare deschisă care îl are în vizor pe viceprimarul

Tabără de creaţie: Artă fără frontiere

Tabără de creaţie: Artă fără frontiere

access_time 18 august 2014

Cea de-a patra ediţie a taberei de creaţie „Artă fără frontiere” organizată anual, la Turda, de asociaţia cu acelaşi nume,

Anunț CAA: Întrerupere furnizare apă potabilă în municipiul Câmpia Turzii, în 2 iulie 2018

Anunț CAA: Întrerupere furnizare apă potabilă în municipiul Câmpia Turzii, în 2 iulie 2018

access_time 2 iulie 2018

Compania de Apă ARIEŞ anunță întreruperea furnizării apei potabile în data de 02.07.2018,  între orele 09.00 – 16.00, în municipiul Câmpia Turzii. Sunt afectate imobilele situate

Istoria ultimilor 25 de ani: De la partidul unic la ţelul unic

Istoria ultimilor 25 de ani: De la partidul unic la ţelul unic

Istoria ultimilor 25 de ani: De la partidul unic la ţelul unic

access_time 2 iunie 2015 chat_bubble_outline 0 comentarii

foto 3 „Copilul neastâmpărat” al artelor plastice turdene, pictorul şi graficianul Dumitru Popa, a inventat un gen de artă refolosibilă, respectiv „sculpto-picturile”. Astfel, Dumitru Popa a realizat o „istorie” în imagini a ultimilor 25 de ani. Jaloanele acesteia pot fi admirate la Galeria municipală de Artă a Turzii, de pe strada Libertăţii nr. 2, în cadrul unei expoziţii colective, alcătuită din lucrările de pictură  realizate de Vasile Taşcă, din cele de pictură şi grafică, ce aparţin lui Dumitru Popa, care, drept „bonus” a introdus în „meniul” expoziţiei Filarmoniei turdene şi „struţo-cămilele” printre care se regăsesc şi jaloanele drumului parcurs de România în ultimii 25 de ani.

Guvernul I – Nostradamus de la Palatul Victoria a câştigat „pariul cu agricultura”

După filmele Revoluţia în direct, Mazilu tanchist, Târgu-Mureş, mon amour şi Duminica orbului, urmate de capodopera „13 – 15 iunie 1990 sau Prin Capitală, duios minerii treceau” s-a aşezat liniştea peste ţară. Şi s-a apucat premierul Petre Roman să se joace de-a prezicătorul, că înţeleptul din Dămăroaia, fie-i ţărâna uşoară, nu mai făcea faţă. Dixit Petrică: „Industria românească este un morman de fiare vechi” dixit! Parcă a avut premierul gură de aur, după unii, gură spurcată după alţii, că, în scurtă vreme, praful şi pulberea s-a ales de fabricile româneşti. Cine nu crede, să facă o vizită, bunăoară, la adresele din Turda unde domiciliau Uzinele Chimice şi fabrica de produse refractare Casirom. Cine crede şi doreşte să-şi astâmpere aleanul cu o gură de nostalgie, poate bate drumul până la Galeria municipală de Artă a Turzii, unde va admira expresia concretă a „mormanului de fiare vechi” (foto 1).
Totodată, autorul acesteia, Dumitru Popa, ar face un pustiu de bine dacă, după închidereafoto 2 expoziţiei, ar dărui sculpto-pictura cu pricina lui Petre Roman. Şi, dacă nu se zgârceşte, Dumitru Popa ar putea să-i trimită câştigătorului „pariului cu agricultura” şi ceea „Ce a mai rămas din sistemul de irigaţii românesc” (foto 2). La pachet cu „Industria, morman de fiare vechi”.
Fonduri europene pentru „maşina de tăiat frunze la câini” 
Economie nu mai are România, stocul de specialişti se află aproape de epuizare, dar câini sunt, din belşug. Sigur, un potop de bani europeni stă să înece biata ţărişoară din spaţiul carpato-dunărean, dar românii, prevăzători, se ating cu multă prudenţă de ispita occidentală. Că ochiu-dracului rămâne organul vizual al necuratului, or din ce parte ar veni. Parcă-i făcătură: Nici fondurile europene pe care au catadixit românii să le înghită, după îndelungi mestecături ale dumicatului primit la capătul unor proceduri mai întortocheate decât Labirintul grecesc, nu au rezolvat mare lucru. Cel puţin, nu la vedere. Dar Dumitru Popa a rezolvat dilema. Banii s-au dus pe prototipul maşinii de tăit frunză la câini (foto 3). Un exemplu grăitor de înţelepciune clasică: La atâţia câini de hrănit şi la atâtea buruieni de stârpit, era musai nevoie de utilajul aferent. Autorul ar trebui să ia în calcul o eventuală înregistrare a sculei la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, că poate se oferă „DăNuţA” să-l cumpere şi, dacă nu-i atent, Dumitru Popa riscă să rămână cu buza umflată dacă vine vreun „băiat deştept” şi-i suflă invenţia de sub nas!
Despuiaţi de industrie şi de agricultură, românii au rămas cu visul de aur: Scaunul!   
foto 4Ţinutul fermecat dintre munţi, râuri şi marea cea mare, are posibilităţi nebănuite de a-şi hrăni locuitorii. După 25 de ani de „capitalism globalizat” că să nu folosim termenul „sălbatic” în România nimeni nu mai produce, dar toată lumea vinde, toată lumea cumpără. Ba, nu-i chiar aşa. La producţia de politicieni şi de clientelă politică stă bine patria. Dar ce-i de făcut? Dialectica electorală cere mereu mai multe scaune, aducătoare de voturi pentru pretendenţii la tron şi la fotolii. Că aşa-i România: o republică în care preşedintele şade pe tron. Fotolii se găsesc la Parlament şi la Palatul Victoria, cât cuprinde. Mai încolo, în teritoriu, începe domnia „jilţurilor” de mărime variabilă, cu dimensiuni în ordine descrescătoare, cum se coboară dinspre judeţ, spre municipii, apoi către oraşe şi comune.
Vremuri noi, numai cu noi!
Dar întrebarea  „Ce-i de făcut?” revine ca râia. Pentru că poporul vrea, deocamndată timid, altă clasă politică. Şi aici, Dumitru Popa a găsit soluţia: „Scaunul” (foto 4). Mesajul „struţo-cămilei” pardon „sculpto-picturii” acesta ar fi: Un nou partid, cu „Scaunul” drept însemn electoral, căruia i s-ar potrivi de minune sloganul „E loc şi pentru tine” ar rezolva problema primenirii mediului politic. Ba, mai mult, un naş inspirat ar putea boteza noua formaţiune politică „Partidul nostru”. De ce? Păi, dacă-i al nostru, nimeni nu va fi contra. Soluţia se impune obiectiv, deoarece astfel s-ar închide cercul evoluţiei, de la partidul unic la partidul unic.
Concluzie
Raţionamentul inspirat de struţo-cămilele plastice ale lui Dumitru Popa demonstrează, fără putinţă de tăgadă, faptul că românii, căutând „Fundul curbei” au orbecăit un sfert de veac în cerc, pentru a ajunge de unde au plecat. Dar, mai săraci în toate cele… Şi de Fundul curbei” nici barem clienţii DNA nu au dat. Încă…

Emil HĂLĂŞTUAN

Comentarii Facebook