Articole care merită citite
Opera la Turda: azi, de la ora 20.00!

Opera la Turda: azi, de la ora 20.00!

access_time 28 iunie 2017

Vă invităm la spectacolul de operă și balet „Opera la Turda”, în care vor evolua Orchestra și Ansamblul de Balet

Percheziţii la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj Napoca

Percheziţii la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj Napoca

access_time 20 aprilie 2017

Procurorii DIICOT Cluj au făcut ieri percheziţii la sediul clinicii private Lukmed din Cluj-Napoca şi la Institutul Clinic de Urologie

Lacul Tarzan redevine mândria orașului!

Lacul Tarzan redevine mândria orașului!

access_time 13 iunie 2017

Lacul Tarzan va redeveni o atracție pentru cetățenii municipiului și un loc perfect pentru petrecerea timpului liber! Odată cu începerea

Spectator în a descoperi

Spectator în a descoperi

Spectator în a descoperi

access_time 14 aprilie 2014 chat_bubble_outline 0 comentarii

Cât seamănă teatrul cu psihologia? Fiecare încearcă să exprime realități, să ofere perspective și nuanțe, să te ajute să vezi lucrurile și altfel, din alte unghiuri. Deseori este o realitate relevată…

Cuvintele erau citite și rostite, totul era o combinație interesantă între lectură și teatru. Îi urmăream pe cei prezenți, le studiam gesturile, apreciam ce simt, ce se ascunde în spatele unui zâmbet schițat sau a unei priviri sugestive. Asistam la un moment de lectură a unei drame, aproape de actori și spectatori, cu piesa în față, atentă la tot, căutând să înțeleg și, mai ales, să descopăr.

Știam că pentru un intelectual o coală de hârtie nu poate fi tratată altfel decât un obiect al seducției, căruia îi acorzi toată atenția. Așadar, toți cei prezenți erau cu ochii pe text. Când citești, dai cuvintelor tot subiectivismul posibil în a le înțelege, vezi ideile în felul tău, filtrezi prin tine sensuri, pauze, tonuri, imagini derivate sau alte înțelesuri ascunse printre rânduri.

Azi nu erau decoruri, nu era mișcare scenică, acestea puteau fi doar imaginate. Era ignorată orice regie,în favoarea unui realism simplu. Acum era teatru-lectură: peste cuvântul fotografiat de ochiul atent se suprapunea vocea celui care citea, interpretând. Dintr-o dată perspectiva personală era nuanțată, primea provocarea unui ecou. Câștigurile deveneau multiple, se stabileau în minte acorduri, apăreau surprize sau chiar dezamăgiri. În același timp, punctele de vedere se situau în planuri fie distincte, fie congruente, pornind de la aceeași idee.

Probabil că viața noastră seamănă adesea cu un teatru, cu idei ce par știute, care sunt asumate sau oferite, care sunt înțelese extrem de diferit.

Gestul descoperirii are uneori semnificația unei salvări, bucuria găsirii unui răspuns căutat de mult timp. Spre deosebire de toate celelate arte teatrul este singurul care se exprimă prin oameni, celelalte alegând exprimarea prin forme neînsuflețite. Poate de aceea există apropiere mai mare între el și psihologie. Poate de aceea noi, psihologii, creăm momente și în cabinet în care sunt derulate jocuri de rol, gesturi, cuvinte și tonuri care se umple de misterul personal, alegem psihodrama ca tehnică sau, pur și simplu, regizăm o scenă spre a ajunge la sublima stare a exprimării.

Teatrul pentru psihologie este  ca un “laborator în care  învățăm să trăim” (J.L.Moreno).

Pe o scenă mai mult sau mai puțin adevărată, în lectura unor scene sau în ascultarea unei lecturi, se poate produce nu doar întâlnirea cu un rol, ci adesea și întâlnirea cu propria persoană: cu propriile convingeri, tipare de acțiune sau gândire, cu neîncrederea, frica, visul, dorințele sau blocajele, care păreau a fi în culise până atunci. Raportăm ceva ce se derulează în fața noastră la noi, dar și pe noi la acel ceva derulat  în exterior.

Cum este viața ca un spectacol de teatru în care, conștienți sau nu, suntem și în sală și în rolul unui personaj cu care ne identificăm?  Creativi și spontani noi navigăm între două planuri, arta și viața reală fiindu-ne egal de aproape, îmbogățindu-ne cu autocunoaștere și cunoaștere, cu dezvoltare interioară, cu noi perspective și cu bucuria de a descoperi că cel mai frumos joc este cel cu propriile gânduri.

 

Cerasela LIBEG

Psiholog clinician și psihoterapeut CBT

Comentarii Facebook